GRECIA

Tematic ceea ce ne prezintă această expozitie este în special peisajul. Cu toate acestea pictorii nu rămân la o simplă descriere. Elementele constitutive, așezări umane, biserici, mănăstiri și peisaje marine se transformă prin intermediul libertății de remodelare ale artiștilor în forme picturale unde culoarea este dominantă. Albastrul intens al mării se află în deplină concordanță cu verdele copacilor, cu roșul cald, puternic al țiglelor de ceramică, al așezărilor, cu ocrurile calde ale zidurilor, iar toate aceste culori emană în nuante când vibrant puternice când în nuante reținute, constituind fără îndoială principalul mijloc de expresie( Vasile Mureșan, Hadnagy Gabriela). Efectele de lumină sunt redate prin tonuri calde puse în tușe largi. Aspectele din natură apar ca niște pete luminoase, lângă alte pete ceva mai întunecate care se scot reciproc în valoare. Umbra este considerată și ea o altă nuanță a unei culori, find ea însăși o culoare în general de nuanță slab albăstruie sau violetă, redată printr-o executie simplă, sigură.

O temă din natură nu e ceva invariabil, nu rămâne mereu așa cum e văzută într-un anumit moment ci depinde în primal rând de lumină, paleta artiștilor se luminează. Tonurile nesigure dispar, predomină câteva tonuri vii, aproape pure, simple, juxtapuse astfel că verdele provine din galben și albastru, amestecate chiar pe pânză(Voichița Mureșan). Peisajele denotă o tehnicitate plaineristă abordată cu succes de pictura universală a lui JOHN SELL COTMAN, RICHARD WILSON, FRANCIS TOWNE, pentru ca apoi să se recurgă la o preocupare constană pentru organizarea spatiului, centralitate, echilibru într-un cuvânt rigoare. Alteorie se creează senzatia că materia colorată este aplicată numai și numai cu cutitul pe paletă și fără amestec prealabil obtinându-se prin această tehnică și modulatie, și valoratie și efecte de volum și spatiu (Marcel Naste). Culorile mai apoi interferează făcând să comunice planurile suprafetei pictate astfel încăt contururile lucrurilor se estompează treptat. Rezultatul fiind obtinut prin stabilirea unor acorduri între tonalitățile foarte discrete, cum ar fi variantele de gri și roz (Zajzon Noemi, Neagoi Sofia).

Insă remarcabil rămâne cum de fiecare dată artiștii au simtit spiritul locului, starea lui particulară, între desenul care aproximează și culoarea care identifică pentru a surprinde prezentul lucrurilor.