Arheologia arhetipului

 

Prof.fr. Dan Mihăilescu

 

Titlul metaforic al acestui succint articol face trimitere la demersul lui C.G. Jung care, pentru a defini conceptul, a recurs la un fel de „săpături” arheologice în structurile originare ale psihismului uman, unde a descoperit acele formațiuni ideatice primare, consevate sub forma unor relicve în muzeul spiritului uman.

          Imaginile și ideile persistente, întipărite la nivelul psihic al inconștientului colectiv, sintetizează experiențele originare ale umanitătii. Ele se regăsesc și sunt reluate de oamenii tuturor timpurilor, fiind prezente și reproduse în basme, mituri, legende, vise și în alte manifestări, ca teme funciare. Aceste paternuri (scheme, structuri, modele, tipuri, etc.) se exprimă în limbajul comun al unei problematici ce pune în evidență teme generale ca lupta dintre bine și rău, frumosul și urâtul, nemurirea spiritului, eroul pozitiv și negativ, s.a. Astfel de subiece perene sunt relativ asemănător înfățișate de imaginația arhetipală, fixată în repertoriul reprezentărilor ideatice, morale și estetice, pentru a fi apoi regăsite în basme și povestiri, începând, să zicem, cu cele din „1001 de nopți” și terminând cu balada „Mioriței” sau a „Meșterului Manole”. Cu timpul, asemenea structuri au transgresat spatiul fabulos și uneori ezoteric a acestor genuri, fiind preluate de artele și literatura cultă. Romanele, filmul, teatrul prin dramaturgia sa, operele muziale etc. își construiesc subiectele cu predilecție pe scheletul unua din aceste arhetipuri: lupta dintre bine și rău, reprezentatea de personaje adecvate profilului moral înfățișat, ilustrat.

          CG. Jung – omul de știintă elvetian care a lansat și consacrat teoria despre inconștientul colectiv, generator de arhetipuri – a folosit-o ca hermeneutică psihanalitică pentru a descifra originea unor imagini, idei și simboluri recognoscibile în viața noastră psihică, atât în stare de vege, cât și în somn, respectiv în vise. Astfel, putem descoperi arhetipuri în toate domeniile de activitate spirituală: în literatură, artă, filosofie, estetică, religie, etc. De exemplu, antropocentrismul în artă  dihotomia spirit-materie în filosofie, frumosul și urâtul în estetică, credința ancestrală într-o forță supranaturală sub diferite forme de reprezentare în religie, și temele ar putea contiuna.

          Conceptul de arhetip este utilizat frecvent în literatura eseistica și nu numai, dar nu întotdeauna beneficiază de o înțelegere și folosire corespunzătoare ceea ce ne-a îndemnat, credem, la această necesară abordare.