Celui mai cald

 

 

Cu fiecare clipă care trece,

ascult cum pâlpâie timpul,

                   în mocnetul din mine,

                   în pasul tău ce pleacă şi iar vine,

                   în serile cu luni prea pline…

 

Şi-atât de-armonios ascult,

în şoaptă, cântecul privirii

ce îmi atinge gheaţa firii

şi o-ncălzeşte…

 

Şi-atât de fin şi de amar

simt toropirea vremii azi

                   în clipele cu paşii moi,

                   în mistuirea unui sloi,

                   în cântecul căldurii-n doi…!

 

 

 

Moment aprčs moment

j’écoute le clignement du temps

                   dans la langueur qui couve en moi,

                   dans ton pas calme qui s’en va,

                   dans le silence qui reste lŕ.

 

Et c’est tellement harmonieux

le chant celé de ton regard

qui touche la glace de mon esprit

et l’engourdit…

 

Et c’est tellement fin et amer

L’alanguissement du temps, ce soir,

                     dans les instants aux pas moelleux,

                     dans le regard qui fond mon coeur,

                     dans la chanson de ta chaleur…!