Argument

Uitarea, ca revers al rememorării, nu este exclusiv un fenomen individual. Memoria culturală, element esenţial al memoriei colective, poate deveni la rândul său o victimă a uitării, iar în golul lăsat de uitare nu se pot instala decât nefiinţa şi sărăcia spirituală. Depozitar de memorie culturală, muzeul este chemat să reconstituie şi să reactualizeze trecutul, fără de care nu ar fi posibilă întemeierea prezentului şi proiecţia viitorului. Patrimoniul muzeal poate (şi trebuie) să acţioneze ca un antidot împotriva uitării.
Consideraţiile de mai sus credem că răspund unei întrebări fireşti: de ce o expoziţie dedicată unor artişti uitaţi? Iniţiativa organizării expoziţiei Artişti Braşoveni Uitaţi s–a născut pornind de la constatarea că mulţi dintre cei care de–a lungul timpului şi–au lăsat amprenta asupra vieţii artistice din Braşov se află în prezent într–un con de umbră, fiind necunoscuţi nu numai publicului larg, dar uneori chiar şi specialiştilor. În acest context, trebuie să amintim lăudabila iniţiativă a scriitorului Tudor Octavian de a publica o lucrare dedicată unor Pictori români uitaţi, ce ne–a oferit un imbold suplimentar de a relua un astfel de demers, focalizându–l asupra cazului particular al Braşovului.
Bineînţeles, uitarea nu este niciodată deplină. Urme, fragmente ale trecutului persistă întotdeauna într–o formă ocultată. Pe o ipotetică scară a uitării, gradul poate fi nuanţat la nesfârşit. Din acest motiv, ne–am asumat o inevitabilă subiectivitate. Perspectiva din care am privit a fost în mod implicit una locală. Paradoxal, mulţi dintre artiştii luaţi în considerare (Henri Nouveau, Walter Teutsch, Ernst Honigberger, Heinrich Schunn, Fritz Kimm, etc.) sunt cunoscuţi şi apreciaţi pe meleagurile adoptive, unde i–au împins alegerile făcute în carieră sau vicisitudinile istoriei, în timp ce în oraşul lor natal au căzut în uitare. Inegali din punct de vedere valoric, diferiţi prin opţiunile lor stilistice, artiştii cuprinşi între coperţile acestui catalog şi în cadrul expoziţiei suferă de o evidentă carenţă în receptarea legatului lor artistic. Studiile şi lucrările de specialitate publicate în ultimele decenii pe plan local sau naţional, expoziţiile organizate, i–au ignorat sau le–au acordat doar un spaţiu restrâns. În unele cazuri, numele lor a ieşit la iveală doar din colbul arhivelor. Uitarea s–a aşternut chiar şi peste artişti precum Arhur Coulin şi Margarete Depner, a căror creaţie a constituit obiectul unor monografii şi expoziţii de amploare. Numele lor, cu excepţia unui cerc restrâns de specialişti şi iubitori de artă, este astăzi cvasinecunoscut la Braşov.
Nu susţinem că prin selecţia şi decupajul cronologic operate am epuizat subiectul, că nu există şi alţi artişti braşoveni de valoare ale căror lucrări meritau să se afle pe simezele muzeului. Suntem însă convinşi că expoziţia Artişti Braşoveni Uitaţi şi–a atins scopul, atrăgând atenţia asupra unui patrimoniu artistic uitat şi demonstrând că alături de artiştii braşoveni consacraţi (Mişu Popp, Hans Mattis–Teutsch, Hans Eder), la Braşov a fost activă o pleiadă de artişti, care cu toţii au contribuit la conturarea specificităţii centrului artistic braşovean. Sperăm că definirea lor ca uitaţi, inerent negativă şi nedreaptă, să devină, printr–un plus de notorietate şi atenţie, un fapt incontestabil pozitiv. Ca atare, considerăm că nu poate fi decât benefică readucerea creaţiei lor în actualitate şi ne exprimăm speranţa că această expoziţie va reprezenta doar un prim pas către o autentică şi de durată reintegrare în circuitul valorilor culturale.

Radu Popica,
Curator